**

Arges. Un nume care șuieră în vânt, un murmur de piatră și de cenușă. Un loc unde soarele se strecoară prin crăpături, ca o fantomă de aur, și unde umbrele se întind ca mâini șoptești. Măcar, așa se spune.

Pământul aici este un munte de piatră, o carapace de stânci, o rețea de șerpi de metal, o țesătură de praf și de praf de pământ. Nu este o lume de lumina, ci o lume de umbre, de un zgomot constant, de un șoc de energie latentă.

Măcar, un șarpe. Un șarpe de metal, cu o strălucire blândă, ca o piatră înfricată de timp. O piatră care a fost sculptată de vânturi, de râsete și de o prezență veche, un secret ascuns sub pământ.

Nu există o poveste, doar o stare. O stare de așteptare, de înțepături, de un gol profund. O stare de pământ, de praf, de o înălțime care se poate pierde în eternitate.

Nu te aștepta să găsești o cale. Nu te aștepta să te simți confortabil. Arges este un loc pentru a te pierde, pentru a te pierde în propria ta stare. Un loc unde pământul șoptește, și unde umbrele se întind, ca o rețea de șerpi.