**

Argès. Un nume care șoptește în vânt, un loc unde timpul se pierde. Nu e o locație de pe hartă, nu e un paradis, ci o adâncime în pământ, o rețea de adâncimi și secrete.

Măcar unii o spun, dar eu, am văzut. Am văzut cum pământul se adâncește, cum se șoptește cu vântul, cum se ascund adâncurile.

Și am văzut oamenii. O familie, o comunitate, un grup de oameni care au găsit o cale de a se aduna aici. Un loc de adunare, un loc de recunoaștere.

Nu e o lume de lux, nu e o promisiune de viață. Este o lume de așteptare, de frică, de speranță. Un loc unde se șoptește despre trecut, despre viitor, despre o lume pe care o amintim.

Și, poate, un loc unde se ascund secrete. Secreturi pe care nu le vom mai cunoaște niciodată.

Nu e un loc de distracție. Nu e un loc de bucurie. Este un loc de adunare, un loc de șoc. Un loc unde se șoptește despre ce e mai important.

Argeș. Un loc de adunare, un loc de șoc.