**

Buză, un loc unde timpul se scurge ca un râu, și unde fiecare străză e o poveste. Un loc unde străzile se împletesc, ca niște fire de sânger, și unde fiecare clădire, o amprentă a trecutului. Nu e un loc de agrement, nu e un loc de divertisment. Buză este un loc de reflecție, un loc de pierdere și de găsire.

Aici, pe străzile înguste și pline de umbre, se ascund secrete, se șoptesc povești despre o viață pierdută, despre o iubire uitată, despre un vis care a căzut. Multe oameni se îndreaptă spre Buză, căutând o cale de ieșire, o cale de a găsi o nouă perspectivă. Dar, în Buză, e mai bine să rămâi și să te uiți în trecut, să te gândești la ce ai pierdut și la ce ai mai deține.

Unii o văd ca pe un loc de tristețe, un loc unde se adună lacrimile. Alții o văd ca pe un loc de speranță, un loc unde se ascund ochi strălucitori. Și, poate, unii o văd ca pe un loc de locuri, unde se pot găsi o parte din propriul lor suflet. Buză e un loc de amintiri, un loc de dor, un loc de locuri. Un loc care te face să te gândești la ce e important, la ce e de păstrat, la ce e de găsit.