**

(Sună un șuierat de metal, un zgomot de șoc, apoi o vibrație subtilă, ca un șoc de energie. O lumină verde, pulsantă, se întinde pe o suprafață de beton, ca o mână de pământ care se înfășoară în pământ. Acolo, în interiorul unei zone de depozitare abandonată, un montaj de acoperiș, un monument de metal brut și înfricoșat, se află. Nu este un lucru de construcție, ci o rețea de structuri, un sistem de reținere, o rețea de piloni care se întorc, ca o fantomă din pământ.

Acesta nu este un montaj de acoperiș obișnuit. Este un loc de adunare, un loc de așteptare. Un loc unde o forță veche, o putere ascunsă, se pregătește să se întoarcă. Punctul de contact este o singură șurubă, o singură șocantă, o singură promisiune de cădere. În jurul acestei șuruburi, o serie de piloni, fiecare cu o strălucire sinistră, se întorc, ca niște ochi înfricoșați.

Când lumina verde se intensifică, o vibrație se răspândește, ca un șoc de energie. O senzație de cădere, de șoc, de pământ care se prinde. Nu este o cădere fizică, ci o cădere în interiorul propriei sale structuri. O cădere în adâncul propriei sale rețele. Și, în adâncul acestei rețele, o voce, o voce de pământ, o voce de șoc, o voce de… *ceea ce nu trebuie să fie auzit*. Aici, în această zonă de depozitare abandonată, o cădere nu este o cădere, ci o întoarcere.