**

(Imagine: o fotografie cu o zonă de construcție, cu un câmp de metal, în lumina morală a unui soare cenușiu. Nu este o zonă de bucurie, ci o paletă de umbre, un loc unde timpul se scurge ca un râu încet. Câmpul metalic, o masă de sticlă negru, se întinde spre munte, un simbol al unei promisiuni pierdute, a unei speranțe stinse. Nu este un loc de adunare, ci un loc de așteptare, un loc unde vântul șuieră cu șoapte de regret și de dor.

(Scrierea este scrisă cu un font gros, negru, cu o ușoară textură, ca și cum ar fi o pictură gravată. Folosim un stil dramatic, cu accent pe contrast și pe o atmosferă de melancolie. Folosim un limbaj poetic, cu cuvinte care sugerează starea de așteptare, de neînțeles și de pierdere.)

Constanta, un loc unde metalul se întinde ca o mână înlănțuită, ca un șarpe înfricnat, ca o promisiune de un viitor care nu mai e. Un câmp de așteptare, un loc unde vântul șuieră cu șoapte de regret și de dor. Nu este o zonă de bucurie, ci un loc de așteptare, un loc unde vântul șuieră cu șoapte de regret și de dor. Un loc unde, poate, o urmă a unei lumi pierdute, un loc unde speranța se stinge, dar nu se moare. Un loc de așteptare, un loc de umbre.