**

(Imagine: O fotografie veche, cu un câmp de grâu verde, un zid de piatră în fundal și un foc arzând în mijlocul acestuia. Un râu se varsă pe margine.)

Așa cum se spune, Covasna este un loc de unde se poate sări, un loc unde soarele se îmbrățișează pământul și unde o viață, grea și dură, se întoarce în jurul unui foc. Nu este un loc de plajă, nu este un loc de bucurii. Este un câmp de căldură, un câmp de război, un loc unde fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire.

Măcar așa a spus-o pe mama mea, o femeie cu o față marcată de soare și o privire ce șoptește cu o înțelepciune veche. Așa cum un războinic, cu un pumn de piatră și o înțelegere profundă a terenului, ar putea să-și găsească un loc în acest câmp.

Câmpul este un loc de pământ, de pui și de speranță. Pădurea se întinde în jurul său, un munte de pământ verde, un loc unde se poate sări, dar și unde se poate sări în picioare. Câmpul este un loc de locuri, un loc de locuri, un loc de locuri.

Și, în mijlocul acestui câmp, un foc. Un foc care arde, care arde, care arde și care, în cele mai multe cazuri, ar face să te lase să te mai aștepți. Un foc care arată că, chiar și în cele mai grele vremuri, există o putere care poate să te aducă la o nouă viață.

(Imagine: Un sat de pe marginea câmpului, cu case de lemn și un foc în centrul orașului.)