**

Deva, un loc ascuns, un munte cu o poveste, un loc unde sunetele se îmbrățișează și se șoptesc. Măsimă de pământ, de praf și de o nostalgie adâncă, ca o floriță care se înălță în munte. Și, în acest loc, un râu, o șire, o cale de pe munte, un drum care se întoarce, ca un șarpe care se strecoară prin pământ.

Nu e un loc de agreție, nu e un loc de plimbări. Este un loc de reflecție, un loc unde se aude un murmur de metal, un murmur care se adâncește în munte, ca un șoapânt care se adâncește în apă. Un șoc de sticlă, un zgomot de șanț, o cădere de praf, și un sentiment de căutare.

Deva, un loc unde se spune că se găsesc „muntele de pământ”, un loc unde se spune că se găsesc „muntele de metal”. Și, poate, un loc unde se găsesc și o parte din sufletul tău. Un loc care te lasă să te uiți în munte și să te gândești la ce ești. Un loc care te lasă să te simți, chiar și în timp ce te îndepărtezi.