**

Deva, un sat de pe marginea unei râuri, este un loc unde timpul pare să se blocheze. Pădurea din jurul său, un munte verde și adânc, se întinde ca un covor de praf, îmbrăcat în zăpăcile unui soare care nu se mai ridică. Aici, pe marginea unei râuri, se află un loc de sosire, un refugiu pentru cei care caută o stare de liniște, un loc unde sunetele sunt mai puternice decât vorbirea.

Măcar unii locuitori, cu ochii închiși, spun că deva este un loc de „întunecere”, un loc unde vântul șoptește cu povești vechi, cu o nostalgie pentru o lume pe care nu mai poate revedea. Măcar unii, cu o minte înfricată de istorie, se uită la munte, ca și cum ar fi să vadă o fantomă.

Deva este un loc de praf și de sunete, unde vântul șoptește cu povești vechi. Un loc unde, poate, o lume se reîntoarce, dar doar în șoapte și în umbre. Un loc unde, poate, o poveste este mai bună decât realitatea.