**

Mă rog, să-ți spun, nu ești sigur că ai mai văzut ceva mai… *real* decât un șanț de fier? Am crescut aici, în Ialomi, un loc care pare să aibă o poveste pe fiecare pietre. Nu e un oraș, nu e o zonă turistică, nu e chiar un loc de pe hartă. E un loc de unde se spune că a fost un loc de refugiu, un loc unde oamenii au găsit o cale de a supraviețui.

Mă amintesc de mama mea, Elena, care a venit aici când eram un copil. Era o femeie puternică, cu o față marcată de soare și o inimă plină de speranță. A început să lucreze la o fabrică de metal, și a creat o familie. A fost o familie de oameni care au fost, în mod sigur, un pic… diferiți.

Și, deși nu am mai mai văzut niciodată o familie din Ialomi, am învățat să mă conectez cu oamenii din aici. Am învățat să mă uit la un zâmbet, să ascult o poveste, să simt că ești un pic mai aproape de lume. Asta e o parte a mea, o parte a unei povești care se spune pe șanț.

Și, dacă te întrebi, nu ești sigur că ești un loc de pe hartă. E un loc de unde se spune că a fost un loc de refugiu, un loc unde oamenii au găsit o cale de a supraviețui. E un loc care, în mod sigur, te va face să te simți mai aproape de lume.