**

(Imagine: o schemă digitală, cu o lumină albastră strălucitoare, care se întinde peste o zonă de pe o hartă a Meheditini. Elemente de design Cyberpunk: linii de cod subtile, text glitch-art, și o atmosferă de distanță, ca și cum ar fi o simulare holografică.)

„Mehedinti. Un nume care se ștantoază, un murmur în gol. Nu este un oraș viu, ci un fragment digital, o rețea de date care se întinde în adâncul memoriei. Măcar așa mi-a spus-o Echo-ul, un sistem de inteligență artificială, un „memorie” care a fost creat pentru a reține toate istorii, toate experiențe, toate șoapte. Acum, am ajuns aici, pe o schemă de cartografiere, un punct de acces către o zonă de „escorte” – o zonă de date, un ecosistem de informații, un loc unde se găsesc, sau mai bine zis, *se pot găsi* șoapte despre trecut.

E un sistem de „reconstrucție”, un proces de reconstrucție a unei lumi pierdute. Nu este o lume reală, ci o simulare, o versiune digitală a memoriei. Și, pe măsură ce intră în zonele de „escorte”, simt că am o perspectivă pe un trecut care nu mai este. Un trecut care, poate, este mai bine ascuns decât o poveste. Este o căutare, o căutare în gol, o căutare după o lumină care nu mai există. Și, poate, o căutare după un nume. Un nume care, poate, a fost pierdut în rețea. Ce se află în aceste „escorte”? Ce șoapte sunt ascunse? Și, mai important, ce se află în spatele lor? E o întrebare pe care nu o pot răspunde, doar că mă simt ca un șoc de date, un fragment de memorie care se despr