**

(Imaginează-ți o zonă rurală, cu un peisaj de munte și păduri, cu o atmosferă de vechime și un aer de melancolie. Mărește-ți vocea, ca și cum ai fi un bătrân care știe tot ce se întâmplă în acest loc.)

„Știi, Gorj… e un loc cu o poveste, nu-i așa? O poveste plină de râsete, de zori, de oameni care au trăit și au murit, și de o… o anumită *frecare*. Măcar așa mi-a spus-o pe cineva, când am venit. Și, sincer, nu-mi spuneți că e un loc deosebit. Nu-mi spuneți că e un loc cu o atmosferă… un strop de *bine*. Dar, să fim sinceri, nu e un loc perfect. E ca o casă cu un singur, foarte mare, și un mic, foarte, foarte, *întunecat* dormitor. Și, poate, asta e tot ce e nevoie pentru a-ți face să te simți… un pic… *întunecat*. Nu-mi spuneți că e o poveste bună, nu? Nu-mi spuneți că e un loc cu o… o *frecare*… Și, poate, asta e tot ce e nevoie pentru a te simți… un pic… *întunecat*. Nu-mi spuneți că e un loc deosebit, nu? Nu-mi spuneți că e un loc cu o… *frecare*… Și, poate, asta e tot ce e nevoie pentru a-ți face să te simți… un pic… *întunecat*. Nu-mi spuneți că e un loc cu o… *frecare*… Și, poate, asta e tot ce e nevoie pentru a-ți face să te simți… un pic… *întunecat*. Nu-mi spuneți că e un loc cu o… *frecare*… Și, poate