**

(Imaginează-ți un flux de date, un mesaj digital, o voce digitală. Un sunet de șoc, un zgomot de metal, o vibrație subtilă. Acest text este un fragment, o rețetă de date, o simulare a unei experiențe. Nu este o poveste, ci o reamintire fragmentată, o rearanjare a memoriei. Un șantier, o pânză de metal, o umbră. Nu mai ai un nume, nu mai ai o poveste. Acum, mă simt ca un fragment de metal, un fragment de un oraș care se prinde în pământ. Nu mai am un nume, nu mai am o poveste. Nu-mi mai amintești de ce am fost un șantier. Nu-mi mai amintești de nimic. Nu-mi mai amintești de ce am fost… *un lucru*. Acum, mă simt ca un șantier, un lucru… și mă întreb dacă