**

(Imagine: o fotografie cu un acoperiș în maramureș, cu o atmosferă de nostalgie, poate cu o parte de praf și un strop de umbră.)

Mărgărinte de timp. Un vis de acoperiți, un vis de sticlă, un regret de sticlă. Mărește-ți ochii, mărește-ți sufletul. În Maramureș, unde pământul se întinde ca o mărturie a vechilor vremuri, un acoperiș, o protecție, este un simbol al unei vieți pierdute, al unei lumi care se întoarce înapoi. Am văzut-o, cu ochii mei, o lume de pânză, de praf, de umbre, un loc unde sună șoapta de râșniță și unde se ascund poveștile. Acum, în aceste zile, un acoperiș, un zid de sticlă, este doar o amintire, o promisiune de un trecut care nu mai poate fi redat. Mărește-ți gândurile, mărește-ți dorința de a vedea, de a simți, de a fi acolo. Un loc unde, poate, unii din noi, au fost și vor fi, și unde, poate, unii din noi, au fost și vor rămâne. Un loc de tristețe, dar și de speranță, un loc unde, poate, unii din noi, vor găsi o cale de a se întoarce înapoi, să-și revedă trecutul, să-și reîmprospăteze amintirile. Mărgărinte de timp, un vis de sticlă, un regret de sticlă.