**

Măsurarea umbrelor, un sunet de pânză. Nu e vorba de o viziune, ci de o căutare. Dambovita, un peisaj de stânci, de un timp în care se ștergă, se ascunde. Un loc unde pământul se întinde, ca o mână înfricată, și unde o umbră, o singură umbră, se strecoară prin crăpături, ca o șoaptă de veci.

Aici, un montaj de acoperiș, o încercare de a repara o ruptură, o șerfăcie de lumină. Un efort de a repara o promisiune, o speranță, o căutare de un loc pe care îl știm, dar care, în același timp, ne lasă să ne întrebăm: ce se ascunde în umbre?

Când un acoperiș se ridică, o umbră se întinde, o singură umbră, ca o piesă de piatră, care se strecoară în întuneric. Este o căutare, o căutare a unei povești, a unei sensibilități, a unei singurăților. Un sunet de pânză, un efort de a se repara, un efort de a se ascunde. Și, poate, o întrebare: ce se ascunde în umbre?