**

Neamt, un loc de pe marginea unei râuri, un loc unde timpul pare să se scurteze, dar unde se adună o poveste. Măcar o poveste, o poveste de pământ, de munte, de o mândrie ancestrală, de o apă care șoptește cu secrete. Și, în centrul acestui loc, un loc de construcție, un loc de transformare. Nu este un oraș, nu este o zonă turistică, ci un loc de *reconstrucție*. Un loc unde, cu o mână și cu o pasiune, se construiește un câmp de acoperiș, un loc de protecție, un loc de speranță.

Măcar căci, în neam, se spune că pământul este viu, că se poate vedea în adâncul muntelor, că se poate simți adâncul unei râuri. Și, în acest loc, se construiește un acoperiș, un zid de lemn, un loc unde se aduce lumină și căldură, un loc unde se aduce o nouă viață. Un lucru care, în mod surprinzător, poate aduce o ușurare, o liniște, o speranță. Un lucru care, în mod surprinzător, poate aduce o nouă perspectivă asupra unui loc care, în sine, este un loc de *reconstrucție*. Un loc unde, cu o mână și cu o pasiune, se construiește un câmp de acoperiș, un loc de protecție, un loc de speranță. Un loc care, în neam, este un loc de *reconstrucție*.