**

Nu-ți amintești ce ai văzut în străjini? Un sat de pe marginea unei râuri, cu un aer de praf și un zâmbet șiret. Neamt, un loc unde timpul se pare că se oprește, un loc unde se spune că se ascunde ceva… ceva ce nu ar trebui să fie văzut.

Am ajuns aici, ca un om care se străduia să scape de ceva, un lucru ce-l aducea în țesătura întunecată a vieții. Mă simțeam ca un om uitat, un om care se lupta cu o poveste pe care nu o putea înțelege. Când am ajuns aici, am simțit că un zgomot ascuns, un murmur de pământ, se adânge în adâncul mănăstirii.

Și apoi, am început să văd. Câteva forme în pământ, o mână de pui, o șarpe, o șoaptă… toate în același loc. Nu era o simplă sat, nu era o simplă zonă de foraj. Era un loc de ascundere, un loc de suflet.

Și, în timp ce mă aplecea mai aproape, am simțit că o voce, o voce veche și șoptită, mă aștepta. O voce care știa secretele Neamtului, o voce care știa că un secret, un lucru pe care nu ar trebui să-l dezvăluie, se ascunde în pământ.

Nu-mi spuneți ce se ascunde în Neamt. Nu-mi spuneți ce se ascunde în mine. Nu-mi spuneți ce se ascunde în pământ.