**

(Imagine: o fotografie veche, cu un oraș în plin, cu clădiri istorice, dar cu o atmosferă de tristețe și umbră. O lumină slabă, ca o ploaie, cade pe o stradă plină de pietoni. Un bărbat, cu o privire plină de melancolie, se află pe un banc, privind spre o clădire abandonată.)

(Scenografic)

**SCENĂ:** O ploaie șiroi, ca o tristea, cade pe străzile unui oraș vechi. Piața este plină de oameni, dar atmosfera este de umbră, de tristețe. Un bărbat, cu o privire plină de melancolie, se află pe un banc, în mijlocul acestui amestec de viață și de pierdere. Lumina slabă, ca o ploaie, cade pe o stradă plină de pietoni, accentuând silueta ruinată a clădirii din fundal. Se simte o cădere de umbră, o cădere a speranțelor, o cădere a memoriei. Bărbatul nu pare să aibă o poveste, doar o stare de tristețe profundă, un refugiu într-un loc abandonat. Este un om care a pierdut ceva, un om care se uită la trecut, dar nu poate să-l înțeleagă. Este o scenă de reflecție, o cădere în adâncul unei zile, o cădere în umbră. Este o cădere, dar o cădere care ne face să ne întrebăm ce am pierdut și ce ne rămâne.