**

Mă simt ca o floare în grădină, o floriță ascunsă, cu o frunză de soare și un gust de nostalgie. Odată, m-am îndreptat spre o zonă îndepărtată, o adâncime de praf și de siluete, unde lumina se întinde ca o mână de mătase. Am găsit o localitate, Olt, o lume cu o istorie, cu o muzică în adâncul inimii, cu un aer de mister și de promisiuni.

Încep să mă întreb dacă există o cale, o șosea către ceva mai mult decât ce am cunoscut până acum. Mă simt ca o călătorie în adâncul sufletului, o călătorie pe care nu o pot să o descopăr, o călătorie în care fiecare colț este un mister, o poveste.

Am văzut o zonă, o zonă de pe o hartă, o zonă de pe o carte veche, o zonă care se întinde pe o stâncă, ca o mână de mătase. Și am simțit o senzație, o căldură, o dorință de a mă pierde în ea. O călătorie în adâncul sufletului, o călătorie în care pot să mă îndeplinesc, să mă descoper, să mă simt ca un loc, ca o parte a unei lumi mai mari. Și, poate, să găsesc o cale de a mă întoarce, să mă întorc, să mă simt, să mă simt… ca o floare.