**

În adâncul unei zone de pădure, unde soarele se strecoară prin frunzele umede, și unde vântul șoptește cu povești despre veci, se află Satu Mare. Nu este un loc de peisaj, ci un monument al unei puteri primordiale, un loc unde timpul pare să se încetinească și unde natura își face propriul ritm. Măsură, un termen care, în sensul său literal, sugerează o limită, o demarcare. Dar în contextul acestui loc, „Satu Mare” este o mărturie a unei existențe care depășește orice definiție, o mărturie a unei forțe care se întoarce, în mod constant, spre o înțelegere profundă și, poate, un final.

Observăm o densitate de vegetație incredibilă, o rețea de ramuri și pini care se împrăștie ca o rețea de suflete. Câmpurile de pământ, adesea umede și înfricoșate de umbre, sunt un loc de adunare pentru creaturi pe care nu le putem vedea, pentru o viață care se supune unor reguli pe care nu le putem înțelege. Măsură nu este un loc de confort, ci un loc de așteptare, un loc unde se simte o prezență, o putere, o înțelegere profundă a lumii.

În timp, o atmosferă de frică și mister a crescut în jurul acestei zone. Căderea de la o altă parte a pădurii a creat o groază, o înțelegere a unei forțe care nu este înțeleasă. Și, în cele din urmă, o mărturie a unei puteri care, în cele mai mici detalii, se întoarce spre o înțelegere profundă, o înțelegere care, poate, este în sfârșit, o rețetă pentru o existență mai profundă. Satu Mare nu este un loc de speran