**

(Întrebare, cu un zâmbet șiret)

„Dojl… un nume care se pare că a fost un loc de adunare, un loc de refugiu. Mă gândesc că, la fel ca un munte de umbre, o parte din acest loc a fost ascunsă, lăsată în urmă. Și, dacă mă uit la hărtuie, vezi că, pe marginea de stânci, se poate vedea o mică, veche șantieră. Nu e o șantieră de mine, nu. Este o șantieră… de un trecut. Un trecut care, poate, a fost mai interesant decât orice poveste pe care o poți spune. Mă întreb dacă cineva a lăsat ceva acolo, o amprentă, o memorie… Și, dacă da, ce a fost? Un lucru pe care nu-l vei cunoaște niciodată. Un secret, poate. Un secret care, poate, te va face să te întrebi dacă ai fost vreodată acolo. Și, poate, asta e cea mai mare provocare. Nu e o călătorie, nu. E o căutare… o căutare a propriei tale identități, pe un peisaj care nu-ți poate fi dat seama.”