**

În adâncul mângâierii de pământ, unde muntele Câmpia se înalță ca un șarpe de piatră, și unde soarele se îmbrățișează cu o mărețe, un loc ascuns, un loc de ascensiune, se află Timisoara. Nu este un oraș de glorie, nu este un loc de trăsături, ci un loc de *întunecere*. Un loc unde, în adâncul unei stânci de pământ, se află un atelier de reparații, un loc de re-construcție, un loc de re-împrospătare.

Aici, în centrul orașului, un șarpe de cărți, un munte de cunoaștere, se întinde spre cer. Un munte de cunoaștere, un munte de *timișori*. Și, în adâncul acestui munte, un atelier de reparații, un loc de re-construcție, un loc de re-împrospătare.

Măcar un singur șarpe de cărți, un singur munte de cunoaștere, se află în Timisoara. Un loc unde, cu o mână de mărci, se re-construiește o lume, o poveste, o *re-împrospătare*. Un loc unde, cu o mână de mărci, se re-construiește o lume, o poveste, o *re-împrospătare*. Un loc de re-construcție, un loc de re-împrospătare, un loc de re-împrospătare.

Aici, în Timisoara, se construiește o nouă poveste, o nouă lume, o nouă *re-împrospătare*.