**

(Un sunet de șoc, un zgomot de metal care se sparge, un murmur de vânt. Imaginează-ți o zonă de peșteri, o pânză de pământ, un câmp de cărți de soare, dar cu o strălucire sinistră, ca o lumină de la o casă veche. Ploiesti, un sat de peșteri, unde muntele se întinde ca o mână de mână de lemn, iar pământul este un munte de pânză. Acesta nu este un sat de pescari, ci un loc de adunare, un loc de refugiu, un loc unde se ascund poveștile.

Măcar unii locuitori, cu ochi înfricoșați, se uită la cerul de peșteri, ca și cum ar fi văzând o carte veche, o poveste pe care o vor citi. Și, în adâncul acestui câmp, un șantier de montaj de acoperiș, un loc de construcție, unde o mână de oameni, cu mănuși de lemn și o mândrie de a construi, se luptă cu pământul. Un sunet de șoc, o mângâiere de metal, o mângâiere de pânză.

Acest lucru nu este un loc de viață, ci un loc de *reținere*. Un loc unde se ascund secrete, unde se șoptește despre o poveste veche, despre o cărăucăreță care a văzut totul. Un loc unde, poate, un câmp de cărți de soare, o lumină de la o casă veche, poate să fie o poveste pe care o vei citi. Și, poate, o poveste pe care o vei *împrăști*.