**

Ploiesti, un loc pe margine a unei văi, o poveste ascunsă, un munte care se înalță ca un om. Nu e un loc de pe hartă, nu e un loc de pe șosele, ci un loc de pe suflet. Măcar, așa-i spune-mă unii, un loc unde timpul se pare că se blochează, unde cântecele vechi se întorc ca vântul, și unde ochiul tăi se îndepărtează de lumea modernă, ca și cum ar fi căutat o cale spre o lume mai simplă.

Am văzut pe străzi, cu ochi înfricoșați, o lume care se schimbă, o lume care se pierde în zgomotul constant. Dar în ploiesti, am găsit o lume autentică, o lume în care oamenii își păstrează tradițiile, în care se bucură de un soare cald și de un aer proaspăt, un aer care te face să te simți viu.

Măcar, mă spune-mă unii, un loc unde se spune că o moștenire de istorie se ascunde în fiecare copac, în fiecare munte, în fiecare râs al unei femei. Și, poate, un secret verde, un secret pe care îl ascund pământul și muntele, un secret care așteaptă să fie descoperit de cine știe ce. Ploiesti nu sunt doar un loc, sunt o experiență, o călătorie în timp, o rețetă de viață.