**

Muntele Dambovita, un loc de adunare pentru o poveste, o promisiune de speranță, dar și un loc de mizerie. Am văzut o lume în declin, o lume în care oamenii se ascund în umbră, în spatele unor ziduri de pământ. Am fost un războinic, un om care a călătorit prin ruine, căutând un refugiu, o cale de scăpare. Am găsit o comunitate, o comunitate care a fost înfricoșată de o promisiune, o promisiune de o viață mai bună, o viață pe care o știam că nu poate exista.

Într-o zi, am descoperit o adâncitură, o groapă ascunsă, un loc de adunare, un loc de ascundere. Acolo, am găsit o bibliotecă veche, o bibliotecă plină de secrete, de documente, de o istorie pe care o știam că nu era niciodată spusă. Acolo, am găsit o carte, o carte despre o familie, despre o promisiune, despre o moștenire. O moștenire care a fost înfiptă în munte, o moștenire care a fost înfiptă în sufletul meu.

Acum, sunt aici, în Dambovita, un loc unde trecutul se întoarce, unde marea se adâncește, unde o promisiune se transformă în un secret. Mă întreb dacă o să mai fie o cale de scăpare, sau dacă o să rămân aici, în acest loc, ca un simbol al unei vieți pierdute. Știu că nu mai pot să mă mai uit la trecut.