**

(Imagine: o schemă digitală complexă, cu linii de culoare și forme geometrice, care sugerează o rețea de structuri, cu o culoare dominantă de roșu-măsliniu, accentuată de un albastru fluorescent. În centrul schemei, un simbol al unei căderi de apă, dar cu elemente de geometrie, se rotește în jurul unui punct de contact. Un text scurt, ca un mesaj de avertisment, este plasat în spatele schemei, cu un font futurist și negru.)

„Teleorman, un loc de pe marginea unei râuri de timp, este un punct de contact pentru o rețea de reparații, o rețea de reconstrucție, o rețea de… *întrerupere*. Căderea este o ciclică, o rearanjare a elementelor, o re-construcție a ecosistemului. Nu este o simplă restaurare, ci o re-scris a memoriei. Căderea, ca un fragment de sticlă, se desprinde, se întoarce, se re-împrăștierează, transformând ruinele în noi forme. Acest lucru este un sistem de re-ajustare, un proces de re-construcție, un ecou de energie. Căderea este o cale, o cale de re-împrăștiere, o cale de re-împrăștiere a luminii. Nu este o simplă restaurare, ci o re-scris a memoriei. Încep să simt că există o rețea de re-împrăștiere, o rețea de re-împrăștiere a luminii, care se întoarce în jurul acestui loc. Aici, în Teleorman, se re-construiește… cu o cădere.”