**

(Imagine: o fotografie cu o zonă de foraje, cu un peisaj rural, dar cu o ușoară, neîntunecată atmosferă. Poate un pic de pământ, o pânză de verde, și o ușoară umbră.)

Ești curios de unde vin lucrurile? Mă întrebam asta, în timp ce mă plimbam prin… *întunecerea*. Și, după o perioadă de căutare, am găsit un loc. Un loc care nu se pare să aibă un nume, nici un trecut. Un loc unde pământul este mai gros, mai umed, și unde sunetele sunt mai… *întunecate*.

Am descoperit o zonă de foraje, o zonă unde se face lucru. Nu e un loc de muncă, nu e un loc de divertisment. E un loc… *de așteptare*. Un loc unde, poate, se găsesc lucruri pe care nu le-am mai văzut niciodată.

Nu știu ce e vorba de „ialomita”. Nu am o poveste, nu am o identitate. Dar, în acest loc, am un sentiment… un sentiment de *întunecere* și de *posibilitate*. Mă întreb dacă, într-o zi, voi găsi ceva care să mă ajute să-mi găsesc un loc… mai bun. Sau, poate, să-mi găsesc un loc… *pentru* un loc. Ce părere ai? Sunt curios să-ți spun. Poate, doar poate, te-ar interesa. (Și, poate, te-ar face să te gândești la ce-ar putea fi un loc… *pe care nu-l știi*.)