**

În adâncul mării, unde pământul șoptește cu secrete și unde soarele își arde pământul, se află Tulcea, o țară cu o istorie adâncă, un trecut de cimentare și de o pasiune pentru resurse. Și în mijlocul acestei pânză de pământ, un loc ascuns, un loc de cunoaștere, este o forajă de căldură, un loc unde pământul se adâncește, ca o mână care se înfășoară în munte.

Această forajă, un loc de adunare, un loc de așteptare, este un simbol al unei tradiții vechi, un loc unde se găsesc calea și pământul. Este un loc unde, în mândria și în tristea, se adună calea, iar pământul, cu toate că nu este un loc de adunare, este un loc de reținere.

Imaginează-ți o forajă, o mână de munte care se înfășoară în pământ, o mână care se înfășoară în pământ, o mână care se înfășoară în pământ, o mână care se înfășoară în pământ. O mână care se înfășoară în pământ, o mână care se înfășoară în pământ, o mână care se înfășoară în pământ.

Căldura, o șoaptă de moștenire, se adună în aceste locuri, o șoaptă de soare, o șoaptă de calea de pe pământ. O șoaptă de calea de pe pământ, o șoaptă de calea de pe pământ, o șoaptă de calea de pe pământ.