**

În vremurile în care se șoptește cu vântul, iar pământul se întinde ca un câmp de grâu, Vaslui a fost un loc de adunare, un loc de găsire. Și, ca un munte care se ridică spre cer, a fost un loc de foraje, de puturi, de resurse care să aducă prospere. Nu era o lume de aur, ci o lume de muncă, de așteptare, de respect pentru natura.

Și, ca un șarpe care se ascunde în umbră, a fost o forță care a adus, cu o mână puternică, o cantitate de foraje, o abundență de puturi, o promisiune de viitor. Nu era o bogăție de la început, ci o promisiune de o viață mai bună, o prosperitate care să se întoarcă în țesătura vieții.

Și, ca un cântec de proverbe, a fost o lecție despre respect, despre grijă, despre a citi cu ochii pe pământ. A fost o lecție despre a găsi în foraje și puturi, o lecție despre a fi un om cu mâini prudenți, un om care știe să își folosească resursele cu respect. Și, așa cum un copac își aduce fructe, Vaslui, cu foraje și puturi, va aduce o viață plină de prospere.